Generalitati privind cultura ciupercilor din genul Pleurotus

Cultura ciupercilor din genul Pleurotus debuteaza la inceputul secolului 20, primele mentionari referindu-se la culturi in Germania si Franta. (Delmas si colab, 1974).

In anul 1910 Matruchot in Franta obtine primele basidiofructe de Pleurotus cornucopiae care se mai numeste buretele cornet, utilizand rondele de plop, incubate natural, ingropate si udate periodic.

De-a lungul anilor, pe plan mondial s-au elaborat mai multe retete de cultura :

Metoda Vessey : practicarea culturii pe lemn de esenta moale, constituite in plantatii, perioada de productie desfasurandu-se pe 2-4 ani.

Metoda Toth si Gyurko : pe ciocalai de porumb

Metoda Gerber : exclusiv pe paie de grau, fara adaosuri

Metoda Zadrazil si Schneidereit : amestecuri de paie cu ciocalai si talasuri forestiere

Metoda Block, Tsao si Han : rumegus de salcam si faina de ovaz.

In tara noastra primele culturi de Pleurotus au fost organizate incepand cu anul 1973 la I. S. Arad si la ferma Mogosoaia a I. C. L. F. Vidra, in diferite tipuri de adaposturi, cu scopul de a se stabili cea mai adecvata tehnologie, folosind ca substrat nutritiv diferite reziduuri agricole (ciocalai de porumb, vrejuri de soia, de mazare, paie de grau).

Cercetarile efectuate in acest sens de Florica Trandaf si colab (1974-1976), de N. Mateescu si colaboratorii precum si datele din literatura de specialitate scot in evidenta cele mai reusite retete de compostare, cu aplicabilitate in conditii de productie :

- vrejuri de soia 66% + ciocalai de porumb 34%

- ciocalai de porumb 92% + orz boabe 8%

- ciocalai de porumb 66% + vrejuri de soia 34%

- paie 50% + scoarta de rasinoase si foioase 50%

- ciocalai de porumb 50% + scoarta de rasinoase si foioase 50%

In 1986, Florica Trandaf si B. Stanciulescu propun si utilizarea vrejilor de fasole, precum si a rumegusului incorporate in substratul nutritiv. A reiesit faptul ca un astfel de adaos este potrivit, deoarece confera substratului o structura laxa, aerisita, ce impiedica declansarea de procese fermentative.

Prog. H. Hernandez –Sanchez recomanda in 2002 utilizarea deseurilor de soia (coji, boabe) in proportie de 1%, fapt ce a dus la cresterea productiei pana la 0,368 g ciuperci/100 g substrat nutritiv.

Sortimentul larg cultivat in tara noastra cuprinde speciile Pleurotus ostreatus, Pleurotus florida.

Se mai cultiva Stropharia rugosa si Coprinus comatus. Pentru diversificarea sortimentului, s-au intreprins cercetari in anul 1986 de catre dr. N. Mateescu, Ioana Tudor si V. Zagrean privind stabilirea tehnologiei de cultura si de producere a miceliului pentru Pleurotus major-caju si Pleurotus cornucopiae, ciuperci xilofage termofile.

Pleurotus ostreatus este cunoscuta ca o ciuperca prin excelenta xilofaga, ce creste pe trunchiurile sau cioturile putrezite ale arborilor, fiind intalnita in paduri toamna si mai putin primavara.

Pana in prezent tehnologia de cultura a fost imbunatatita permanent, incat tari ca Italia, Franta, Ungaria, Germania, Polonia, Japonia, dispun de o experienta bogata in acest domeniu, fapt ce a facut ca ciuperca Pleurotus sa se cultive pe suprafete mari, atat de catre amatori cat si in sistem intensiv industrial.

Pleurotus este capabila sa valorifice celuloza si hemiceluloza din materialele folosite ca substrat, care au un continut bogat in lignina. In cazul folosirii rumeguslui si a ciocalailor de porumb se recomanda adaugarea de surse de azot organic, care imbunatatesc calitatea substratului si contribuie la realizarea de productii mari.

Tehnologia de cultura este asemanatoare cu cea utilizata la ciuperca Agaricus, cu deosebirea ca nu se executa gobtarea, deoarece se urmareste realizarea unei suprafete maxime de contact cu atmosfera, pentru o fructificare abundenta.

Asezarea substratului nutritiv se poate face sub forma de biloane, amenajate pe sol sau pe stelaje, in straturi plane si in lazi de PVC sau lemn. Delmas si colab, arata ca datorita modului de crestere a ciupercii, piciorul avand o pozitie excentrica fata de palarie, unii cultivatori aseaza substratul ca un perete (pe verticala) in grosime de 40 cm. In conditii de cultura, pentru insamantare se foloseste miceliu granulat, care se amesteca cu substratul nutritiv in proportie de 2-5% din greutatea lui. In sistemul de cultura intensiv se pot practica circa 8 cicluri pe an, fiind posibil de realizat o productie de 90-100 kg/m2/an sau 120-170 kg ciuperci/tona de substrat proaspat.

Ferri (1979) si Szudyga (1973) arata ca, datorita unor greutati pe care le ridica pentru amatori pregatirea substaratelor nutritive si a miceliului granulat, ciuperca Pleurotus se poate cultiva si pe trunchiuri sau bucati de diferite esente lemnoase.

Cele mai bune rezultate s-au obtinut pe fag, plop, carpen si nuc. Mai putin se folosesc cedrul, salcia, ciresul si stejarul, iar artarul si arinul sunt necorespunzatori. Inainte de infiintarea culturii, materialele amintite, care indeplinesc rolul de support pentru inocularea miceliului si cresterea ciupercilor, se pregatesc dupa o tehnologie speciala. Pentru 100 kg de material lemnos se folosesc 2,5 litri de miceliu sub forma de solutie de inocul. Ciupercile incep sa se formeze cand temperatura in aer este de 15grade C. (I. Ceausescu)