În timpul verii pot apãrea în spaţiile de culturã insuficient protejate, musculiţe şi ţînţari ai ciupercii Pleurotus. Larvele lor consumã miceliul din substrat. Pentru evitarea unor astfel de situaţii se recomandă protejarea tuturor incintelor cu plase anti-insecte şi împotriva rozatoarelor sau melcilor, care pot produce pagube importante. Pentru combaterea insectelor se folosesc urmãtoarele metode :
- Îndepărtarea sacilor cu "probleme";
- Agãţarea de benzi adezive în apropierea surselor de luminã;
- Folosirea capcanelor pentru insecte cu lumina albastră (din comert).
Pseudomonas tolaasii (pătarea bacteriană), foarte întâlnită în cultura ciupercilor Agaricus spp. (Champignon) este o bacterie care poate apărea și în cultura de Pleurotus spp., atacă pălăria ciupercilor, producând leziuni (pete) gălbui, superficiale care se răspândesc cu repeziciune pe pălăriile umede, devenind maro-portocalii și lipicioase în timp. Ciupercile putrezesc repede și emană un miros neplăcut. Bacteria se transmite prin apa de irigat, compost infectat, musculițe, nematozi, scule murdare și lucrători cu imbrăcăminte sau încălțăminte neigienizată. Un nivel prea ridicat al umidității în incinta de fructificare favorizează răspândirea rapidă a bolii. Pentru combatere se recomandă izolarea și îndepărtarea ciupercilor infectate; eliminarea excesului de umiditate și a băltirii apei pe pardoseli; asigurarea unei ventilații și eliminarea zonelor cu aer stagnant pentru a asigura evaporarea apei de pe pălăriile ciupercilor; clorinarea ușoară (0,2 %) a apei utilizate la irigare.
Cele mai frecvente mucegaiuri care pot apărea pe substratul utilizat în cultură sunt:
Aspergilius, Botrytis, Fusarium, Monilia, Mucor, Penicillium și Trichoderma. Cel mai adesea acestea apar datorită unui tratament termic necorespunzător și eventual a utilizării defectuoase a suplimentelor bogate în azot. De asemenea substratul a cărui temperatură a atins valori peste 35°C pe timpul incubării este susceptibil să prezinte forme de contaminare. Temperaturi prea ridicate ale substratului distrug miceliul ciupercii, reduc rata de dezvoltare a acestuia și lasă substratul vulnerabil în fața competitorilor. În cazul apariţiei pe suprafaţa sacului a unor mici pete de mucegai (diametrul lor să nu depaşească 2-3 cm), se poate interveni cu hipoclorit de sodiu (înalbitor de rufe) care se injectează cu o seringă, pe toată suprafaţa petei respective, începând din partea superioară a acesteia.
Dacă petele de mucegai sunt pe suprafeţe extinse sau foarte numeroase, este obligatoriu ca sacul respectiv să fie îndepărtat cât mai repede posibil din spaţiul de cultură. Acelaşi lucru este recomandat să faceţi şi cu sacii neincubaţi ori cu zone neincubate.
Este interzis cu desăvârşire să se desfacă sau să se rupă sacii infectaţi, în interiorul spaţiului de incubare sau de fructificare!
Dactylium dendroides (sinonim Cladobotryum dendroides - mucegaiul pânză de păianjen), apare ca un mucegai alb-făinos pe substrat și pălăriile ciupercilor, pe care în timp apar pete de culoare maro-gălbui sau roșiatice. Ciupercile devin moi, primordiile se dezvoltă avînd aspectul unei mase fără o formă bine definită de țesuturi moi. Transmiterea bolii se face prin aer, apă și insecte. Umiditatea excesivă, căldura excesivă și ventilația insuficientă favorizează dezvoltarea mucegaiului. Combaterea se face prin îndepărtarea imediată a ciupercilor bolnave, scăderea umidității și/sau asigurarea unei ventilații corespunzătoare. Se pot aplica deasemenea tratamente locale cu sare, var nestins, soluții de Benomil, Mancozeb, Carbedazin sau Tiabendazol.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu