Substratul din materiale celulozice
Acest substrat contine :
- materii prime
- materii auxiliare
- amendamente.
Materiile prime
Sunt reprezentate de deseuri celulozice provenite din agricultura, silvicultura, industria prelucrarii lemnului, industria textila si a prelucrarii plantelor medicinale. Astfel, in functie de specificul zonei de cultura, se pot folosi: paie de grau, orz sau orez; ciocalai si tulpini de porumb; talas, rumegus, scoarta si frunze de foioase; scoarta de rasinoase; vreji de soia, fasole, mazare si rapita; paie de lucerna uscata;puzderie de in si canepa; iarba de marar. Toate aceste materiale, precum si cele auxiliare, trebuie pastrate la loc uscat,ferite de precipitatii,iar cele mucegaite sau innegrite nu se folosesc. Ele trebuie sa prezinte culoarea lor specifica si sa nu fie mai vechi de un an . Trecerea cu vederea a acestor defecte poate duce la compromiterea partiala sau totala a culturii de bureti . Materiile prime intra in componenta substratului maruntite sau zdrobite, pentru a putea retine apa si a crea spatii de aerisire pentru miceliul introdus la insamantare . Acestea pot fi folosite combinat, cate 2-3 intr-o reteta si reprezinta 75-80% din total sau singure.
Materii auxiliare
Materiile auxiliare reprezinta deseuri de la axtragerea uleiului vegetal, de la fabricile de chibrituri, hartie si bumbac. Semintele de orz, ovaz, porumb, tarate de grau, malai, sroturi de soia se folosesc in scopul imbunatatirii substratului in proteine. Recomandam ca toate semintele sa se transforme in uruiala, altfel existand posibilitatea sa incolteasca in substratul de cultura. Materiile auxiliare reprezinta 5-30% dintr-o reteta de substrat celulozic si nu sunt obligatorii.
Amendamentele sunt reprezentate prin:
- carbonat de calciu (CaCO3 sau creta furajera )
- var stins (sub forma de pasta, ca o smantana )
Indiferent de reteta folosita, ca amendament se foloseste unul singur, in proportie de 5-6%, astfel ca reactia (pH-ul ) substratului insamantat sa fie cuprinsa intre 5,0-7,0 (acid neutru ). Pentru 100 kg material dezinfectat si stors se folosesc 5-6 kg furajera sau o cantitate de 2 litri de var stins de consistenta smantanii.
Pregatirea substratului de baza din materiale celulozice
Pregatirea materialului se face intr-o hala acoperita si prevazuta cu pereti mobili pentru inchidere sau deschidere, in functie de anotimp,sau intr-o incapere. Spatiul de pregatire trebuie sa fie amplasat in imediata apropiere a ciupercariei, a unei surse de apa, de abur sau apa fiarta. Pardoseala spatiului trebuie sa fie betonata . In vederea insamantarii, materialele trec printr-un flux tehnologic care parcurge urmatoarele etape : maruntire,zdrobire sau macinare ; omogenizare ( amestecare ); imbibare sau umectare ; dezinfectare termica ; scurgere sau stoarcere; racire ; cantarire ; aprecierea calitatii ; administrarea amendamentelor ; - insamantarea; - repartizarea in recipienti ; - transportul si asezarea in ciupercarie sau in camera de incubare.
Maruntirea, zdrobirea sau macinarea
Recomandam ca aceste operatii sa se execute la formarea amestecului, separat pentru fiecare material, si nu inainte de depozitare, pentru ca se pot amesteca intre ele de diferite cauze si este greu apoi sa fie separate si cantarite. Paiele de grau, orz, orez sau lucerna se toaca la dimensiunea de 2-3 cm sau se zdrobesc cu furca. Pentru cantitati mari se desfac balotii si se trece peste ei cu rotile unui tractor sau a altui utilaj greu. Ciocalaii si cocenii de porumb se maruntesc la dimensiunea de 0,5 –2 cm cu ajutorul unei mori sau cantitati mici, se zdrobesc si se maruntesc in gospodarie cu ciocanul sau cu alta unealta. Coaja sau scoarta de copac se maruntesc la dimensiunea de 0,5-2 cm. Vrejurile de soia ,fasole ,mazare, rapita etc. se zdrobesc prin batere cu furca. Puzderia de in si canepa se foloseste ca atare, dar inainte de a fi umectata sau imbibata se scarmana cu mana si se scurteaza astfel suvitele. Deseurile din plante medicinale si aromatice nu necesita nici o pregatire inainte de imbibare.
Omogenizare (amestecare)
In vederea executarii acestei faze tehnologice se alege mai intai reteta dorita, in functie de materialele procurate, dupa care se trece la cantarirea lor in stare uscata. Se amesteca intre ele ( cu mana ) pentru cantitati reduse, sau cu furca, lopata ori cu greifer, pentru cantitati mari. Trebuie avut in vedere ca pentru a obtine o cantitate 100 kg substrat celulozic pentru insamantat avem nevoie de aproximativ 30 –50 kg material initial uscat. Exemplu: pentru a obtine 100 kg material de insamantat, utilizand reteta nr. 10 din mediul urban, vom cantari urmatoarele materii prime si auxiliare:
- 20-25 kg puzderie
- 8-10 kg deseuri de bumbac
- 10-12 kg coji de floarea-soarelui
- 4-5 kg malai
Imbibarea sau amestecarea
Se executa in bazine, cazi, butoaie sau in alte vase existente in gospodarie, insa numai pentru cantitati mici de materiale. Pentru cultura intensiva (cantitati mari de materiale si in flux continuu ) operatia se executa pe o suprafata betonata, prin udarea cu furtunul si recircularea apei. Suprafata trebuie sa prezinte, ca si in cazul pregatirii compostului pentru ciuperca de balegar, o inclinatie de 2-3 grade, cu doua bazine colectoare a apei, amplasate la capete. Din aceste bazine, cu ajutorul unei pompe, apa recircula (se foloseste din nou pentru udat ). Daca apa de udare nu se refoloseste (materialul se spala ) se ajunge la scaderea productiei de bureti cu 3-5 kg la 100 kg recoltare. Un bazin din beton, cu suprafata de 10 mp, cu inclinare de 10^ iar inaltimea marginilor –a peretilor –de circa 50 –60 cm. Imbibarea dureaza 24 de ore, asezandu-se deasupra bazinului, a vasului, un gratar pe care se pun greutati, pentru mentinera materialului in apa. Cand se face umectarea cu furtunul, materialele se uda in straturi succesive,la asezare (in grosime de circa 20 cm),tasandu-se. Se amesteca si se taseaza de cateva ori, udand cat mai des in decursul celor 24 ore, pentru ca umectarea sa fie uniforma si suficienta. Nu se prelungeste imbibarea sau umectarea deoarece,mai ales in sezonul calduros, poate duce la intrarea in fermentatie a materialului. Este de preferat ca iarna sa se foloseasca apa calda iar vara apa rece.
Dezinfectarea termica
Se aplica in scopul distrugerii florei si faunei daunatoare; este o etapa obligatorie si se face cu apa fiarta sau cu abur fierbinte. Recomandam unul din cele trei procedee cunoscute: direct pe flacara, cu abur sub presiune sau cu apa fierbinte.
- Direct pe flacara. In sistem gospodaresc, pentru cantitati mici de substrat, se recomanda dezinfectarea termica cu apa fierbinte la 80^C, timp de 3-4 ore, prin asezarea unui vas rezistent direct pe flacara. Dezinfectarea se face cu multa atentie, masurand in permanenta temperatura apei cu termometrul, tinand seama ca la gura vasului temperatura este mai scazuta fata de partea de deasupra flacarii. Se amesteca continuu. Apa nu trebuie sa firba (sa atinga 100^C, ceea ce este total neindicat).In momentul atingerii temperaturii de 90^C se opreste focul si se reaprinde cand temperatura a scazut sub 75^C.
- Cu abur sub presiune. Cantitati mari de materiale se dezinfecteaza cu abur presiune, avand temperatura de 80^C,prin mentinerea materialului timp de 3-4 ore la aceasta temperatura sau avand temperatura de 55-60^C si mentinand materialul 20-24 ore. Aburul se injecteaza intr-o camera special amenajata si nu direct in materialul celulozic. Materialul in interiorul camerei se asaza in vrac (gramada),cu grosimea de 40-50 cm,sau se repartizeaza in lazi din lemn, suprapuse,cu intervale intre ele de circa 20 cm, pentru patrunderea aburului. O astfel de camera este prevazuta cu pereti grosi din beton, izolati,pentru a rezista la temperatura ridicata si umiditate. Usa se inchide ermetic. La executarea acestei faze tehnologice, trebuie avut in vedere sa nu se depaseasca temperatura mentionata, pentru ca atunci materialul se sterilizeaza si se distrug microorganismele utile uncubarii si cresterii miceliului. Totodata, un material steril este rapid infectat de agentii patogeni daunatori culturii ciupercilor. Inainte de asezarea materialului la dezinfectarea cu aburi se poate adauga substanta proteica umezita in prealabil: sroturi, tarate, etc.
- Cu apa fierbinte. Cea de-a treia metoda de dezinfectare termica imbina intr-o singura operatie faza de umectare cu cea de dezinfectare. Aceasta se practica, deasemenea, in sistem gospodaresc, pentru cantitati reduse de materiale. Intr-un cazan sau butoi din tabla sau lemn se introduce materialul maruntit, omogenizat si cantarit, iar peste el se toarna apa fierbinte la 60 grade Celsius (trei parti de apa la o parte de material), tinand cont la ¼ din capacitatea vasului sa fie lasat gol pentru imbibarea materialelor.Vasul se acopera, iar peretii exteriori se protejeaza cu paturi, carpe, pentru a nu pierde caldura. Din cand in cand se mai completeaza cu apa fierbinte, astfel incat temperatura de 60^C sa fie mentinuta timp de 24 ore. In scopul reducerii consumurilor energetice (fara dezinfectare termica) s-a studiat si definitivat tehnologia culturii buretilor pe substrat format din puzderie de in si canepa si pe deseuri din industria prelucrarii plantelor medicinale si aromatice.
Scurgerea sau stoarcerea
Materialul dezinfectat in apa fiarta se scoate si se lasa la scurs, pe o suprafata curata, sau se poate tasa cu scanduri pe care se amplaseaza diferite greutati. Operatia se poate executa si cu un tasator confectionat special.
Umiditatea materialului se incearca cu mana ca la compostul pentru Agaricus sp. Atentie! Puzderia de in si canepa trebuie stoarsa foarte bine – uneori se recurge la stoarcerea in mana a suvitelor – ca la storsul rufelor.
Racirea materialului
O cantitate mica de material se raceste mai usor prin intoarcere.
Cantitatile mari de material, care au fost dezinfectate cu abur,se scot din camera respectiva si se intind pe o suprafata curata si dezinfectata in prealabil cu o solutie de Formalina 2% sau sulfat de cupru (CuSO40)-piatra vanata 5%. Pentru racire, stratul trebuie sa aiba grosimea de 25-30 cm. Se lopateaza pana cand in interiorul lui temperatura ajunge la 24-26^C. Vara operatia de racire trebuie facuta rapid,mai ales noaptea, pentru ca substratul sa nu intre in fermentatie. Daca acest proces se intampla (constatat prin miros neplacut,acru),materialul nu se mai poate insamanta, dandu-i-se alta intrebuintare (de exemplu,se pune in compost pentru Agaricus sp.). Pentru racirea acestui material,iarna este suficienta deschiderea usii camerei de dezinfectare pentru 10-15 ore, in functie de cantitatea de material.
Cantarirea materialului
In vederea respectarii cantitatii optime de amendament si de miceliu, materialul se va cantari dupa ce s-a racit. Aceasta operatie se executa chiar daca s-a facut si la materialul initial uscat, deoarece componentele care au intrat in alcatuirea retetei absorb apa in proportii diferite.De regula aceste materiale,in procesul de pregatire,isi maresc greutatea de 2-3 ori. Materialele bogate in proteine:sroturi, malai, tarate, uruiala din diferite seminte, nu se pot adauga in reteta de substrat celulozic, nici la imbibare – umectare, nici la fiert, deoarece odata cu scurgerea si stoarcerea materialelor ele s-ar pirde in apa. Aceste materiale se oparesc separat cu putina pa, dupa acelasi regim de dezinfectare termica si se adauga in retea inainte de aplicarea amendamentelor.
Aprecierea calitatii substatului
Pentru unitatile care executa o suprafata mai mare de cultura a buretilor Pleurotus sp.recomandam sa se efectueze urmatoarele analize fizico-chimice-in cadrul unui laborator de Agrochimie:
-ph-ul – 5-7;
-continutul in apa –65-75% (optim 70-72% );
-azot total –0,7-1,3%mg/100 g s.u.);
-fara daunatori (carieni, larve, nematozi). Pentru micii cultivatori, in sistem gospodaresc, calitatea amestecului celulozic se apreciaza astfel:
-sa nu prezinte miros greu, respingator, acru;
-strans in mana sa apara picaturi;
-strans intre degete, un pai sau alt fragment,sa se vada ca musteste apa;
-culoarea sa fie cat mai apropiata de cea avuta initial.
Administrarea amendamentului si insamantarea
Aplicarea amendamentului se face concomitent cu insamantarea. Lucrarea se executa in cazi sau bazine de diferite capacitati. Cazile pot fi confectionate si din lemn tras la rindea. In vederea unei bune amestecari nu se recomanda insamantarea si aplicarea amendamentului unei cantitati mai mari de 100 kg material celulozic la o transa. Norma de amendament este de 5-6% iar cea de miceliu de 3-4%. Materialul celulozic cantarit se pune in apa, se imprastie deasupra creta sau var (pasta) si se amesteca bine cu lopeti din lemn. Se repartizeaza apoi miceliul, de asemenea cantarit, (din care se retine 10% pentru control) si din nou se amesteca. Cantitati mici de material pot fi insamantate si intr-o lada capitonata cu folie de polietilena sau direct jos, pe pardoseala, pe o folie de polietilena. Daca miceliul prezinta bolovani (aglomerari din mai multe seminte de griu sau orz) se desfac usor cu mana. Nu se freaca miceliul prea tare in mana,pentru ca se distruge bifa lui de pe semintele pe care a crescut.
Repartizarea in recipienti sau direct in strat plan
Daca stelajul, lada sau cosul utilizate sunt rare la impletitura acestea se capitoneaza cu folie de politilena. Grosimea amestecului celulozic sa nu depaseasca 25-30 cm, deci se repartizeaza o cantitate de 8-12 kg substrat, in functie de capacitatea recipientului. Daca se folosesc saci, acestia se asaza lasand distante de 10-15 cm intre ei; nu se suprapun, pentru a preintampina fenomenul de autoincingere (temperatura sa nu depaseasca 29-30^C in substrat). Dupa repartizarea substratului insamantat in recipienti se taseaza bine cu mana, iar pe deasupra se presara putin miceliu (5-10% din cantitatea cantarita initial), asa-numitul “miceliu de control”, deoarece eventualele infectii (mucegaiuri) apar si se pot observa in primul rand pe miceliu. Dupa presararea”controlului”,sacii se leaga la gura. Deasupra lazilor sau a stratului plan se pune folie din polietilena curata, pentru a se preintampina evaporarea apei. Dupa insamantare, recipientii sunt dusi in ciupercarie sau in camere de incubare (acolo unde exista), si vor fi asezati pe stelaje sau direct pe pardoseala.
Daca pentru insamantare se folosesc saci din polietilena, recomandam ca acestia sa fie din material incolor, transparent, pentru a se putea observa cu usurinta eventualele infectii. Sacii se perforeaza in prealabil (cu o preducea). Orificiile sunt repartizate la o distanta de 12-15 cm, intercalat, avand un diametru de 1-2 cm. Perforarea sacilor ajuta la aerisirea miceliului in timpul incubarii si la eliminarea apei de mentabolism (rezultata din cresterea miceliului). Trensportul recipientilor insamantati in ciupercarie sau in camera de incubare se face concomitent cu insamantatul. In mod special,acestia se feresc de insolatie. Pentru asezarea in strat plan, substratul insamantat se transporta in ciupercarie cu ajutorul unor vase curate. Se intinde in strat gros de 20-25 cm. Se taseaza puternic, se imprastie miceliul de control si se acopera cu folie din polietilena.
Tehnologia de cultura a buretilor pe puzderie de in si canepa
In vederea transformarii materialelor celulozice in substrat nutritiv de cultura, prin tehnologia clasica se consuma o cantitate apreciabila de energie si carburanti. In scopul reducerii pana la eliminare a acestor consumuri, cercetarile noastre s-au orientat spre noi resurse, ieftine si fara consumuri insemnate in procesul de pregatire. Astfel, s-a obtinut un substrat pentru cultura ciupercilor Pleurotus spp. pe baza de reziduuri si anume puzderia. Aceasta reprezinta un reziduu inutilizabil pentru filaturi, de care trebuie sa se debaraseze prin evacuare si incinerare. Prin operatia de filare a fibrelor, puzderia care rezulta reprezinta 0-15%, fiind formata din lemn, maduva si fibre rezultate din tulpinile si inflorescentele plantelor. Ciupercile Pleurotus poseda un echipament enzimatic cu ajutorul caruia sunt capabile sa asimileze hidratii de carbon din substrat. Continutul de celuloza din agricultura, este mai ridicat, ca si cel de substante proteice. In procesul tehnologic de pregatire a substratului se elimina tocarea sau maruntirea si dezinfectarea termica. Puzderia se imbiba cu apa, se stoarce, se destrama cu mana (se afaneaza) si, dupa cantarire, se omogenizeaza cu amendament in aceeasi proportie ca la tehnologia clasica. Norma de miceliu a fost de 4%, iar dupa insamantare, materialul in greutate de 20 kg s-a introdus in saci din polietilena transparenti si perforati.Din 650 kg de puzderie s-au obtinut 2000 kg substrat. Toate ciupercile obtinute s-au dezvoltat normal in conditiile existente de solar. Productia obtinuta a fost de 15%, rezultand un beneficiu de peste 5 ori mai mare fata de tehnologia clasica, pe langa economia de materiale si energie (Ioana Tudor, N.Mateescu,1987). Puzderia de in si de canepa poate fi, deci, utilizata in cultura ciupercilor Pleurotus de catre cultivatorii care locuiesc in apropierea topitoriilor sau a filaturilor de in si canepa.
Tehnologia de cultura a buretilor pe deseuri din plante medicinale
Prin valorificarea corespunzatoare a unor deseuri din industria prelucrarii plantelor medicinale si aromatice s-a cercetat capacitatea de impanzire a miceliului si de fructificare a ciupercilor Pleurotus ostreatus pe substrat din tulpini de marar si leventica. Tupinile de marar, cunoscute in industria prelucrarii plantelor medicinale sub nume de “iarba de marar”, rezulta din prelucrarea mararului prin distilare fractionata, respectiv autoclavare in faza de inflorire, pentru extragerea uleiului volatil. Operatia de prelucrare a mararului se desfasoara in perioada 1.07-15.09 pe tot teritoriul tarii, la intreprinderile de plante medicinale. Tulpinile de marar, cu lungimea de 70-120 cm, sunt introduse la distilarea fractionata si sunt transportate in vrac la statiile de extractie. Autoclavele mobile au capacitatea de umplere de 1 000 kg “iarba de marar”, iar regimul termic cu abur dureaza 46 ore, la temperatura de 100^C. Zilnic, la statiile de extractie se executa 4 pana la 6 autoclavari. Dupa autoclavare, tulpinile de marar sterilizate sunt depozitate pe un teren betonat si pregatit pentru eliminare, nemaiavand alta intrebuintare. Procesul de industrializare ca planta medicinala a lavandulei pentru extragerea uleiurilor volatile, se desfasoara la fel ca la marar si rezulta, in final, 300 t deseu autoclavat. Tulpinile de marar si de lavandula rezultate dupa distilarea fractionata reprezinta un material liber de agenti patogeni, respectiv ciuperci saprofite si daunatori. Astel, tulpinile rezultate avand umiditatea corespunzatoare nu s-au mai imbibat ci numai s-au tocat la dimensiunea de 1-3 cm, tocarea reprezentand singura operatie tehnologica inainte de insamantare.
S-a adaugat 6% carbonat de calciu si 3% miceliu pe suport granulat.
Variantele executate au aratat ca se poate realiza un suport de crestere pentru ciupercile Pleurotus spp. si din amestecul de tulpini de marar si lavandula in proportii egale, competitiv cu fiecare material luat in parte, fapt care permite si folosirea combinata a celor doua deseuri. Folosind pentru cultura ciupercilor aceasta cantitate de deseuri din industria plantelor medicinale si aromatice ar putea rezulta, in cursul unui an, minimum 300 t de ciuperci Pleurotus, fara consumuri energetice (abur, energie electrica), care, valorificate la pretul actual, ar permite realizarea unui venit de peste 1,5 miliarde lei la un randament de 15 kg ciuperci la 100 kg material insamantat.
Insamantarea butucilor din diferite esente lemnoase
Metoda este folosita mai ales in cadrul Ocoalelor silvice si consta in insamantarea cu miceliu a trunchiurilor vii, in crestere, sau pe butuci detasati, inainte de a fi folositi drept combustibil.
Alegerea materialului lemnos
Se intrebuinteaza pentru insamantare butuci din urmatoarele specii de esenta moale: plop, tei, mesteacan, salcie etc. si din esenta tare: stejar, salcam, fag, cires, carpen, frasin, castan etc. Se pot folosi si butci proveniti din pomi fructiferi (unde se iveste cazul) cum ar fi: mar, par, prun, visin, nuc etc. Miceliul impanzeste (creste) mai rapid intr-un lemn de esenta moale decat in cel de esenta tare, astfel ca fructificarea apare din primul an pe esentele moi si in cel de-al doilea an pe esentele tari.Productia obtinuta este, insa, mai ridicata pe esentele tari si invers si dureaza 3-4 ani, fata de 1-2 ani pe cele cu lemn moale. Insamantarea butucilor, indiferent de esenta de lemn folosita sau de metoda utilizata, se face primavara, in martie-aprilie, cand incepe sa circule seva (pentru cei pe radacina). Butucii detasati se taie din padure in perioada februarie-martie si se protejeaza impotriva uscaciunii, pana la insamantare. Lemnul se fasoneaza de ramurile laterale, cele groase se pot folosi. Se sectioneaza la o lungime de 40-50 cm si diametrul cuprins intre 20-40 cm, pentru a fi usor de manipulat. Se elimina partile putrede. Daca butucii nu s-au pastrat corespunzator si sunt uscati, inainte de insamantare se imbiba in apa timp de 24-36 ore,apoi se pot lasa la scurs.
Inocularea butucilor
Se practica trei metode de inoculare:
- prin rondea
- in pana
- in orificii
Metoda prin rondea detasata.
La unul din capetele butucului se detaseaza cu un fierastrau o rondea cu grosimea de 3 cm. Dupa cantarirea butucului se calculeaza cantitatea de miceliu de 4% din greutatea lui, din care doua parti se pun pe capatul butucului, peste care se fixeaza rondeaua cu 1-2 cuie. Exemplu:pentru un butuc de salcam cu dimensiunile de :50 cm lungime, 15 cm diametru si greutatea 10 kg se va folosi o cantitate de miceliu de 400 g, din care 270 g se pun sub rondea, iar 130g se aseaza sub butuc la incubat.
Metoda prin orificii.
Orificiile se executa intercalat, de-a lungul butucului, cu ajutorul unui burghiu, avand distanta intre ele de circa 10 cm, iar diametrul fiecaruia de 1-2 cm si adancimea de 2-3. Se scoate rumegusul si se introduce miceliul granulat pana se umplu orificiile. La suprafata, miceliul se protejeaza cu vata curata. De mentionat ca, utilizand aceasta metoda nu se poate introduce in orificii tot miceliul calculat, ramanand mai mult pentru a se pune la uncubat sub butuc, in sant.
Metoda prin pana.
De-a lungul unui butuc se fac 5-6 despicaturi in pana, cu adancimea de 3-4 cm, in care se introduce miceliul. Peste acesta se fixeaza pana de lemn, tot cu ajutorul unui cui.
Asezarea butucilor la incubat
Incubarea butucilor are loc intr-o perioada de 6 luni, intr-un sant de incubare, in pamant. Se alege un loc ferit de insolatie si de inundatii, unde se sapa un santtg cu adancimea de 60 cm (mai adanc cu 10 cm fata de lungimea butucilor), latimea de aproximativ 1 m, iar lungimea- in functie de numarul de butuci. Inainte de asezarea butucilor se pregateste santul astfel: se umezesc peretii si fundul santului,daca se prezinta uscati. Se aseaza pe fundul lui un strat de nisip jilav, in grosime de 1-2 cm, sau rumegus de lemn, de asemenea umezit. Se presara miceliul retinut (o parte din cel calculat), apoi se asaza butucii vertical, unul langa altul. Se are in vedere la asezare sa nu fie spatii mari intre ei. Dupa umplere, santul se acopera, mai intai cu un rand de scanduri asezate orizontal, sprijinite pe marginile lui,fara spatii intre ele. Deasupra scandurilor se realizeaza, din crengi mai groase, o coama in doau pante, peste care se pune un strat de paie de circa 10-15 cm grosime, care se acopera cu o folie din polietilena perforata, iar la sfarsit un strat de pamant gros de 15-20 cm, care se inierbeaza cu gazon. Acest gazon va fi mentinut umed,pentru ca butucii sa nu se usuce. In jurul santului, la o distanta de 20-30 cm, se sapa rigole pentru scurgerea apei din precipitatii.
Periodic, la interval de o luna, se verifica incubarea butucilor, deschizandu-se cu grija un capat al santului; se ia temperatura si se acopera imediat. Santul se deschide definitiv dupa 6 luni, in septembrie- octombrie, cand butucii se scot si se asaza intr-o camera de cultura, asigurand conditii de microclimat specifice buretilor care au fost inoculati (umiditate, ventilatie, lumina ). Daca se constata ca sunt putin cam deshidratati, se infasoara in hartie, care se mentine tot timpul umeda, iar capatul de jos al butucului se introduce in nisip umed. La circa 30 de zile de la scoaterea de la incubat se poate recolta primul val de bureti, iar in cazul folosirii unei tulpini precoce, chiar si la 15 zile (Pleurotus ostreatus-T. 421). Pe lemnul de esenta tare cultura dureaza 3-4 ani iar pe cel de esenta moale 1-2 ani, aparitia buretilor facandu-se primavara si toamna. Randamentul total este de 20-30 kg bureti la 100 kg lemn inoculat. Insamantarea cu miceliu poate fi aplicata si buturugilor pe radacini, direct in padure. Buturugile nu trebuie sa fie putrede, li se improspateaza taietura sau se fasoneaza astfel ca sectiunea sa fie neteda si plana, se asaza miceliul pe sectiune, care se protejeaza prin legare cu o folie. Impotriva insolatiei se acopera cu crengi si frunze. Aceasta metoda este folosita in distrugerii buturugilor,obtinand astfel un dublu avantaj: primul – recolta de bureti, iar al doilea economie de forta de munca pentru scoaterea lor.
Scurgerea sau stoarcerea
Materialul dezinfectat in apa fiarta se scoate si se lasa la scurs, pe o suprafata curata, sau se poate tasa cu scanduri pe care se amplaseaza diferite greutati. Operatia se poate executa si cu un tasator confectionat special.
Umiditatea materialului se incearca cu mana ca la compostul pentru Agaricus sp. Atentie! Puzderia de in si canepa trebuie stoarsa foarte bine – uneori se recurge la stoarcerea in mana a suvitelor – ca la storsul rufelor.
Racirea materialului
O cantitate mica de material se raceste mai usor prin intoarcere.
Cantitatile mari de material, care au fost dezinfectate cu abur,se scot din camera respectiva si se intind pe o suprafata curata si dezinfectata in prealabil cu o solutie de Formalina 2% sau sulfat de cupru (CuSO40)-piatra vanata 5%. Pentru racire, stratul trebuie sa aiba grosimea de 25-30 cm. Se lopateaza pana cand in interiorul lui temperatura ajunge la 24-26^C. Vara operatia de racire trebuie facuta rapid,mai ales noaptea, pentru ca substratul sa nu intre in fermentatie. Daca acest proces se intampla (constatat prin miros neplacut,acru),materialul nu se mai poate insamanta, dandu-i-se alta intrebuintare (de exemplu,se pune in compost pentru Agaricus sp.). Pentru racirea acestui material,iarna este suficienta deschiderea usii camerei de dezinfectare pentru 10-15 ore, in functie de cantitatea de material.
Cantarirea materialului
In vederea respectarii cantitatii optime de amendament si de miceliu, materialul se va cantari dupa ce s-a racit. Aceasta operatie se executa chiar daca s-a facut si la materialul initial uscat, deoarece componentele care au intrat in alcatuirea retetei absorb apa in proportii diferite.De regula aceste materiale,in procesul de pregatire,isi maresc greutatea de 2-3 ori. Materialele bogate in proteine:sroturi, malai, tarate, uruiala din diferite seminte, nu se pot adauga in reteta de substrat celulozic, nici la imbibare – umectare, nici la fiert, deoarece odata cu scurgerea si stoarcerea materialelor ele s-ar pirde in apa. Aceste materiale se oparesc separat cu putina pa, dupa acelasi regim de dezinfectare termica si se adauga in retea inainte de aplicarea amendamentelor.
Aprecierea calitatii substatului
Pentru unitatile care executa o suprafata mai mare de cultura a buretilor Pleurotus sp.recomandam sa se efectueze urmatoarele analize fizico-chimice-in cadrul unui laborator de Agrochimie:
-ph-ul – 5-7;
-continutul in apa –65-75% (optim 70-72% );
-azot total –0,7-1,3%mg/100 g s.u.);
-fara daunatori (carieni, larve, nematozi). Pentru micii cultivatori, in sistem gospodaresc, calitatea amestecului celulozic se apreciaza astfel:
-sa nu prezinte miros greu, respingator, acru;
-strans in mana sa apara picaturi;
-strans intre degete, un pai sau alt fragment,sa se vada ca musteste apa;
-culoarea sa fie cat mai apropiata de cea avuta initial.
Administrarea amendamentului si insamantarea
Aplicarea amendamentului se face concomitent cu insamantarea. Lucrarea se executa in cazi sau bazine de diferite capacitati. Cazile pot fi confectionate si din lemn tras la rindea. In vederea unei bune amestecari nu se recomanda insamantarea si aplicarea amendamentului unei cantitati mai mari de 100 kg material celulozic la o transa. Norma de amendament este de 5-6% iar cea de miceliu de 3-4%. Materialul celulozic cantarit se pune in apa, se imprastie deasupra creta sau var (pasta) si se amesteca bine cu lopeti din lemn. Se repartizeaza apoi miceliul, de asemenea cantarit, (din care se retine 10% pentru control) si din nou se amesteca. Cantitati mici de material pot fi insamantate si intr-o lada capitonata cu folie de polietilena sau direct jos, pe pardoseala, pe o folie de polietilena. Daca miceliul prezinta bolovani (aglomerari din mai multe seminte de griu sau orz) se desfac usor cu mana. Nu se freaca miceliul prea tare in mana,pentru ca se distruge bifa lui de pe semintele pe care a crescut.
Repartizarea in recipienti sau direct in strat plan
Daca stelajul, lada sau cosul utilizate sunt rare la impletitura acestea se capitoneaza cu folie de politilena. Grosimea amestecului celulozic sa nu depaseasca 25-30 cm, deci se repartizeaza o cantitate de 8-12 kg substrat, in functie de capacitatea recipientului. Daca se folosesc saci, acestia se asaza lasand distante de 10-15 cm intre ei; nu se suprapun, pentru a preintampina fenomenul de autoincingere (temperatura sa nu depaseasca 29-30^C in substrat). Dupa repartizarea substratului insamantat in recipienti se taseaza bine cu mana, iar pe deasupra se presara putin miceliu (5-10% din cantitatea cantarita initial), asa-numitul “miceliu de control”, deoarece eventualele infectii (mucegaiuri) apar si se pot observa in primul rand pe miceliu. Dupa presararea”controlului”,sacii se leaga la gura. Deasupra lazilor sau a stratului plan se pune folie din polietilena curata, pentru a se preintampina evaporarea apei. Dupa insamantare, recipientii sunt dusi in ciupercarie sau in camere de incubare (acolo unde exista), si vor fi asezati pe stelaje sau direct pe pardoseala.
Daca pentru insamantare se folosesc saci din polietilena, recomandam ca acestia sa fie din material incolor, transparent, pentru a se putea observa cu usurinta eventualele infectii. Sacii se perforeaza in prealabil (cu o preducea). Orificiile sunt repartizate la o distanta de 12-15 cm, intercalat, avand un diametru de 1-2 cm. Perforarea sacilor ajuta la aerisirea miceliului in timpul incubarii si la eliminarea apei de mentabolism (rezultata din cresterea miceliului). Trensportul recipientilor insamantati in ciupercarie sau in camera de incubare se face concomitent cu insamantatul. In mod special,acestia se feresc de insolatie. Pentru asezarea in strat plan, substratul insamantat se transporta in ciupercarie cu ajutorul unor vase curate. Se intinde in strat gros de 20-25 cm. Se taseaza puternic, se imprastie miceliul de control si se acopera cu folie din polietilena.
Tehnologia de cultura a buretilor pe puzderie de in si canepa
In vederea transformarii materialelor celulozice in substrat nutritiv de cultura, prin tehnologia clasica se consuma o cantitate apreciabila de energie si carburanti. In scopul reducerii pana la eliminare a acestor consumuri, cercetarile noastre s-au orientat spre noi resurse, ieftine si fara consumuri insemnate in procesul de pregatire. Astfel, s-a obtinut un substrat pentru cultura ciupercilor Pleurotus spp. pe baza de reziduuri si anume puzderia. Aceasta reprezinta un reziduu inutilizabil pentru filaturi, de care trebuie sa se debaraseze prin evacuare si incinerare. Prin operatia de filare a fibrelor, puzderia care rezulta reprezinta 0-15%, fiind formata din lemn, maduva si fibre rezultate din tulpinile si inflorescentele plantelor. Ciupercile Pleurotus poseda un echipament enzimatic cu ajutorul caruia sunt capabile sa asimileze hidratii de carbon din substrat. Continutul de celuloza din agricultura, este mai ridicat, ca si cel de substante proteice. In procesul tehnologic de pregatire a substratului se elimina tocarea sau maruntirea si dezinfectarea termica. Puzderia se imbiba cu apa, se stoarce, se destrama cu mana (se afaneaza) si, dupa cantarire, se omogenizeaza cu amendament in aceeasi proportie ca la tehnologia clasica. Norma de miceliu a fost de 4%, iar dupa insamantare, materialul in greutate de 20 kg s-a introdus in saci din polietilena transparenti si perforati.Din 650 kg de puzderie s-au obtinut 2000 kg substrat. Toate ciupercile obtinute s-au dezvoltat normal in conditiile existente de solar. Productia obtinuta a fost de 15%, rezultand un beneficiu de peste 5 ori mai mare fata de tehnologia clasica, pe langa economia de materiale si energie (Ioana Tudor, N.Mateescu,1987). Puzderia de in si de canepa poate fi, deci, utilizata in cultura ciupercilor Pleurotus de catre cultivatorii care locuiesc in apropierea topitoriilor sau a filaturilor de in si canepa.
Tehnologia de cultura a buretilor pe deseuri din plante medicinale
Prin valorificarea corespunzatoare a unor deseuri din industria prelucrarii plantelor medicinale si aromatice s-a cercetat capacitatea de impanzire a miceliului si de fructificare a ciupercilor Pleurotus ostreatus pe substrat din tulpini de marar si leventica. Tupinile de marar, cunoscute in industria prelucrarii plantelor medicinale sub nume de “iarba de marar”, rezulta din prelucrarea mararului prin distilare fractionata, respectiv autoclavare in faza de inflorire, pentru extragerea uleiului volatil. Operatia de prelucrare a mararului se desfasoara in perioada 1.07-15.09 pe tot teritoriul tarii, la intreprinderile de plante medicinale. Tulpinile de marar, cu lungimea de 70-120 cm, sunt introduse la distilarea fractionata si sunt transportate in vrac la statiile de extractie. Autoclavele mobile au capacitatea de umplere de 1 000 kg “iarba de marar”, iar regimul termic cu abur dureaza 46 ore, la temperatura de 100^C. Zilnic, la statiile de extractie se executa 4 pana la 6 autoclavari. Dupa autoclavare, tulpinile de marar sterilizate sunt depozitate pe un teren betonat si pregatit pentru eliminare, nemaiavand alta intrebuintare. Procesul de industrializare ca planta medicinala a lavandulei pentru extragerea uleiurilor volatile, se desfasoara la fel ca la marar si rezulta, in final, 300 t deseu autoclavat. Tulpinile de marar si de lavandula rezultate dupa distilarea fractionata reprezinta un material liber de agenti patogeni, respectiv ciuperci saprofite si daunatori. Astel, tulpinile rezultate avand umiditatea corespunzatoare nu s-au mai imbibat ci numai s-au tocat la dimensiunea de 1-3 cm, tocarea reprezentand singura operatie tehnologica inainte de insamantare.
S-a adaugat 6% carbonat de calciu si 3% miceliu pe suport granulat.
Variantele executate au aratat ca se poate realiza un suport de crestere pentru ciupercile Pleurotus spp. si din amestecul de tulpini de marar si lavandula in proportii egale, competitiv cu fiecare material luat in parte, fapt care permite si folosirea combinata a celor doua deseuri. Folosind pentru cultura ciupercilor aceasta cantitate de deseuri din industria plantelor medicinale si aromatice ar putea rezulta, in cursul unui an, minimum 300 t de ciuperci Pleurotus, fara consumuri energetice (abur, energie electrica), care, valorificate la pretul actual, ar permite realizarea unui venit de peste 1,5 miliarde lei la un randament de 15 kg ciuperci la 100 kg material insamantat.
Insamantarea butucilor din diferite esente lemnoase
Metoda este folosita mai ales in cadrul Ocoalelor silvice si consta in insamantarea cu miceliu a trunchiurilor vii, in crestere, sau pe butuci detasati, inainte de a fi folositi drept combustibil.
Alegerea materialului lemnos
Se intrebuinteaza pentru insamantare butuci din urmatoarele specii de esenta moale: plop, tei, mesteacan, salcie etc. si din esenta tare: stejar, salcam, fag, cires, carpen, frasin, castan etc. Se pot folosi si butci proveniti din pomi fructiferi (unde se iveste cazul) cum ar fi: mar, par, prun, visin, nuc etc. Miceliul impanzeste (creste) mai rapid intr-un lemn de esenta moale decat in cel de esenta tare, astfel ca fructificarea apare din primul an pe esentele moi si in cel de-al doilea an pe esentele tari.Productia obtinuta este, insa, mai ridicata pe esentele tari si invers si dureaza 3-4 ani, fata de 1-2 ani pe cele cu lemn moale. Insamantarea butucilor, indiferent de esenta de lemn folosita sau de metoda utilizata, se face primavara, in martie-aprilie, cand incepe sa circule seva (pentru cei pe radacina). Butucii detasati se taie din padure in perioada februarie-martie si se protejeaza impotriva uscaciunii, pana la insamantare. Lemnul se fasoneaza de ramurile laterale, cele groase se pot folosi. Se sectioneaza la o lungime de 40-50 cm si diametrul cuprins intre 20-40 cm, pentru a fi usor de manipulat. Se elimina partile putrede. Daca butucii nu s-au pastrat corespunzator si sunt uscati, inainte de insamantare se imbiba in apa timp de 24-36 ore,apoi se pot lasa la scurs.
Inocularea butucilor
Se practica trei metode de inoculare:
- prin rondea
- in pana
- in orificii
Metoda prin rondea detasata.
La unul din capetele butucului se detaseaza cu un fierastrau o rondea cu grosimea de 3 cm. Dupa cantarirea butucului se calculeaza cantitatea de miceliu de 4% din greutatea lui, din care doua parti se pun pe capatul butucului, peste care se fixeaza rondeaua cu 1-2 cuie. Exemplu:pentru un butuc de salcam cu dimensiunile de :50 cm lungime, 15 cm diametru si greutatea 10 kg se va folosi o cantitate de miceliu de 400 g, din care 270 g se pun sub rondea, iar 130g se aseaza sub butuc la incubat.
Metoda prin orificii.
Orificiile se executa intercalat, de-a lungul butucului, cu ajutorul unui burghiu, avand distanta intre ele de circa 10 cm, iar diametrul fiecaruia de 1-2 cm si adancimea de 2-3. Se scoate rumegusul si se introduce miceliul granulat pana se umplu orificiile. La suprafata, miceliul se protejeaza cu vata curata. De mentionat ca, utilizand aceasta metoda nu se poate introduce in orificii tot miceliul calculat, ramanand mai mult pentru a se pune la uncubat sub butuc, in sant.
Metoda prin pana.
De-a lungul unui butuc se fac 5-6 despicaturi in pana, cu adancimea de 3-4 cm, in care se introduce miceliul. Peste acesta se fixeaza pana de lemn, tot cu ajutorul unui cui.
Asezarea butucilor la incubat
Incubarea butucilor are loc intr-o perioada de 6 luni, intr-un sant de incubare, in pamant. Se alege un loc ferit de insolatie si de inundatii, unde se sapa un santtg cu adancimea de 60 cm (mai adanc cu 10 cm fata de lungimea butucilor), latimea de aproximativ 1 m, iar lungimea- in functie de numarul de butuci. Inainte de asezarea butucilor se pregateste santul astfel: se umezesc peretii si fundul santului,daca se prezinta uscati. Se aseaza pe fundul lui un strat de nisip jilav, in grosime de 1-2 cm, sau rumegus de lemn, de asemenea umezit. Se presara miceliul retinut (o parte din cel calculat), apoi se asaza butucii vertical, unul langa altul. Se are in vedere la asezare sa nu fie spatii mari intre ei. Dupa umplere, santul se acopera, mai intai cu un rand de scanduri asezate orizontal, sprijinite pe marginile lui,fara spatii intre ele. Deasupra scandurilor se realizeaza, din crengi mai groase, o coama in doau pante, peste care se pune un strat de paie de circa 10-15 cm grosime, care se acopera cu o folie din polietilena perforata, iar la sfarsit un strat de pamant gros de 15-20 cm, care se inierbeaza cu gazon. Acest gazon va fi mentinut umed,pentru ca butucii sa nu se usuce. In jurul santului, la o distanta de 20-30 cm, se sapa rigole pentru scurgerea apei din precipitatii.
Periodic, la interval de o luna, se verifica incubarea butucilor, deschizandu-se cu grija un capat al santului; se ia temperatura si se acopera imediat. Santul se deschide definitiv dupa 6 luni, in septembrie- octombrie, cand butucii se scot si se asaza intr-o camera de cultura, asigurand conditii de microclimat specifice buretilor care au fost inoculati (umiditate, ventilatie, lumina ). Daca se constata ca sunt putin cam deshidratati, se infasoara in hartie, care se mentine tot timpul umeda, iar capatul de jos al butucului se introduce in nisip umed. La circa 30 de zile de la scoaterea de la incubat se poate recolta primul val de bureti, iar in cazul folosirii unei tulpini precoce, chiar si la 15 zile (Pleurotus ostreatus-T. 421). Pe lemnul de esenta tare cultura dureaza 3-4 ani iar pe cel de esenta moale 1-2 ani, aparitia buretilor facandu-se primavara si toamna. Randamentul total este de 20-30 kg bureti la 100 kg lemn inoculat. Insamantarea cu miceliu poate fi aplicata si buturugilor pe radacini, direct in padure. Buturugile nu trebuie sa fie putrede, li se improspateaza taietura sau se fasoneaza astfel ca sectiunea sa fie neteda si plana, se asaza miceliul pe sectiune, care se protejeaza prin legare cu o folie. Impotriva insolatiei se acopera cu crengi si frunze. Aceasta metoda este folosita in distrugerii buturugilor,obtinand astfel un dublu avantaj: primul – recolta de bureti, iar al doilea economie de forta de munca pentru scoaterea lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu